God's advocate - Romanian

 

Avocatul lui Dumnezeu

 

-        Voi nu il iubiti pe Dumnezeu. Nu il iubiti cu adevarat, pentru ca daca ati face-o, v-ati fi vindecat!

Asa incepu Maestrul sa isi sutina argumentele in fata intregii omeniri. Inca nu putea sa intelegeaga cum a ajuns in aceasta pozitie si cum el, dintre toti oamenii, fusesese ales pentru aceasta misiune. S-ar fi gandit ca Dumnezeu isi va alege ca avocat un om care sa-l iubeasca cu adevarat, care sa-l placa cu adevarat si care sa il inteleaga, nu pe el, mai ales pentru ce s-a intamplat in acea seara de Mai.

Maestrul era departe de a fi fost un sfant, insa se mandrea cu faptul ca a inteles cum functiona Universul, cel putin partea la care avea acces el ca muritor, traitor impotriva vointei sale pe planeta Pamant.

Fusese atras de artele spirituale inca din tinerete, cand dorind sa demonstreze ca exorcismul unei biete femei posedate era o facatura, s-a vazut obligat sa cerceteze in detaliu fascinanata lume a demonilor. 20 de ani mai tarziu, devine Maestru pe calea luminii pentru mii de oameni, toti cat se poate de diferiti iar  restul mestrilor au fost complet bulversati de intentiile noului lor coleg.

Faptul ca la Maestru veneau oameni de stiinta, medici, psihologi, psihiatri, ingineri, corporatisti, cantareti, pensionari, student, elevi si reusea sa le schimbe viata in cateva minute, sa-i readuca pe calea cea buna, sa-i inspire si sa-i vindece, i-a atras totusi mai multe dusmanii decat admiratie din partea colegilor sai. Ei nu puteau sa inteleaga cum un om care bea, fumeaza, inseala si care pe scurt este departe de a fi un sfant, reuseste sa aiba atatia elevi si clienti. Trebuia sa fie ceva necurat la mijloc.

Ceva nu tocmai curat ERA la mijloc. Maestrul avea o abordare mai  mult matematica a spiritualitatii. Se prinsese repede ca lumea spirituala este un joc, la fel ca si viata pe pamant, iar lui ii placeau teribil provocarile si cel mai mult – sa castige. Pe scurt, cu cat faci mai mult bine, cu cat ii inveti pe altii sa faca mai mult bine, cu atat puterea ta si accesul in “lumea de dincolo” cresc. In 5 ani de zile a jonglat cu ortodoxia, legile karmei si mai apoi cu drepturile divine ale ficaruia. Aflase de la un client ca un alt meastru invata cum se pot afla darurile date de dumnezeu ficaruia si cum pot fi ele masurate cu ajutorul unui pendul. Si-a folosit aceasta cunoastere ca o busola, ajungand sa creasca rapid in rangurile spirituale. Pe pamant era un maestru din ce in ce mai bun, insa in cer si in lumea spirituala (dintre cer, pamant si lumile de jos, care include dar nu se limiteaza la dimensiuni superioare si paralele) incepuse sa atraga atentia.

 

 

-        Voi nici nu stiti ce este iubirea, nu cu adevarat – continua Maestrul. Umanitatea s-a supus la cele mai crude torturi si a adus iaduri pe pamant in numele iubirii. Iubirea reala  te uneste cu ceea ce iubesti, iar aceasta uniune din iubire il aduce pe Dumnezeu intre voi, caci unde este iubire, este si Dumnezeu.

Daca in sufletul vostru ar fi exista un dram de iubire sincera, El ar fi printre voi, iar daca l-ati

fi iubit chiar pe EL mai presus de orice, atunci uniunea voastra ar fi fost cu EL. Am ajuns zilele acestea sa cunosc Raiul si nu este deloc cum vi-l imaginati:  sunt acolo suflete  ca voi care doar il adora pe Dumnezeu si in uniune cu EL au creat un regat, cel al Cerurilor. Pamantul ar putea fi un Rai daca iubirea voastra ar fi sincera.

 

 

Dupa moartea unui prieten apropiat, care era din pacate al 3-lea deces din acel an si a nu stiu cata nenorocire de pana atunci,  Maestrul, mare slujitor al lui Dumnezeu,tanar calugar, il invoca pe Dumnezeu ( printr-un ritual stiut numai de intiati ) si ii declara razboi:

 

-        Cum ne-ai facut din dragoste, daca scopul tau este sa ne distrugi incet, incet trupul si sufletul? Cum poti spune ca ne iubesti, daca ne rapesti si ultima speranta si ultimul sprijin? Cum iti poti lasa tu, Tata al intregii creatii, copiii sa sufere si sa rataceasca prin intuneric? Ne ceri sa te iubim, dar tu ai ales sa nu te arati, sa nu iti declari prezenta, sa te ascunzi de noi. Nu spui clar ce vrei, trebuie sa ghicim, dar vai ce dura e pedeapsa atunci cand gresim. 

Nu poti spune ca ne iubesti, nu ai dreptul … pentru ca daca ne-ai iubi, ne-ai alina suferinta.

Sfintii si ingerii ne spun cat de bun esti si cum ar trebui sa te slujim, dar eu stiu, eu stiu acum ca nu esti personajul pozitiv in povestea asta.

De astazi, Doamne, nu mai suntem prieteni.

Suntem dusmani.

In acea seara de mai, Maestrul decide sa foloseasca orice invatatura spirituala pentru a ajunge cat mai aproape de Dumnezeu, iar cand momentul va veni, fie in 10, 100, 1000, un milliard de ani,  il va face sa plateasca.

Dupa multi ani, cand a ajuns sa inteleaga profunzimile legilor spirituale, a ales sa isi ceara iertare crezand ca cei de dincolo  vor putea fi pacaliti cu lacrimi de crocodil si matanii superficiale. Nu a functionat. Toti vedeau adevarul, insa s-au comportat ca si cum i-ar fi dat crezare – ordin venit de sus.

 

Maestrul continua prestatia sa cu si mai mult patos:

 

-        Iubirea, iubirea adevarata deschide un portal intre voi si subiectul iubirii voastre. Iubiti arta, arta isi va revarsa asupra voastra darurile sale, iubiti natura, ea va va tine la sanul sau si va va hrani si proteja. Cand veti iubi cu adevarat un om, caldura umana si darurile umanitatii se vor revarsa asupra voastra, darurile sale se vor revarsa si asupra voastra, mai ales daca iubirea voastra este primita.

 

 

 

 

Intr-una dintre intalnirile sale cu demoni, pe care incerca sa-i trateze correct, dar rareori se intampla sa plece fara sa-i taxeze cat de putin, primeste un raspuns neasteptat:

-        Ma arzi acum pe mine cu lumina, Maestre blestemat, dar de maine intr-o saptamna si voi toti o sa aveti aceeasi soarta.

-        Iar incepi cu amenintari? De mai continui nu o sa mai fiu la fel de bland cu tine. Si rabdarea mea are o limita.

-        Nu, nu … Iar esti rau, omule. Nu de la noi, demonii, o sa vina pedeapsa, de la stapanul votru. Las’ c’am auzit eu… Tot Cerul se agita. Cei 7 oameni au rupt sigiliul.

-        Ce tot spui acolo? Intreaba Maestru intrigat. Simtea ca spune adevarul, dar pentru prima data chiar nu avea idee despre ce spune demonul. Despre ce sigiliu vorbesti? Crezi ca poti sa inventezi povesti si gata, ne imprietenim?

Dar demonul se face nevazut, lucru care l-a nelinistit putin. Demonilor le place sa vorbeasca despre blesteme cazute asupra umanitatii, iar acum parca si ei erau speriati.  Orice ii sperie pe demoni trebuie cercetat. Nu-l iubea el prea tare pe Dumnezeu, dar nici pe demoni nu-i avea la suflet.

Asa ca s-a apucat sa investigheze si i-a chemat si pe discipolii sai cei mai talentati si le-a cerut sa caute mai multe informatii. Un lucru era cert: ceva teribil se intampla si absolut nimeni nu spunea nimic.

 

 

Trage putin aer in piept si continua. Discursul incepe sa-l infierbante si chiar el incepe sa cunoasca niste trairi din ce in ce mai intense, simte cum este conectat la intreaga umanitate si vede clar fiecare gand, legatura sau sentiment cu toata matematica vietii umane.

--  Sursa celor mai marete sentimente, ganduri, creatii realizate de om este doar Dumnezeu pentru ca noi suntem parte din el, extensiile lui in inima intunericului pentru a aduce lumina. Ne-a dat sufletul cu imprumut, sa-I intregim Regatul.

Stiti voi ce este iubirea? Stiti voi cu adevarat ce este iubirea? Ati imbracat egoismul vostru in cuvinte frumoase, l-ati numit iubire si in numele lui ati creat haos si dezastre.

Voi nu iubiti  cu adevarat pentru ca daca ati face-o, l-ati vedea pe Dumnezeu in fata voastra. Nu ati fugi in lumi imaginate, ascunsi de propriile pacate si pierduti de voi si EL intr-o mare de ceata…

 

 

Una din legile spirituale ce i-a atras atentia Maestrului in drumul sau catre acest moment este legea dreptei judecati. Asta inseamna ca oricine se simte nedreptatit intr-o situatie poate sa-I ceara lui Dumnezeu o dreapta judecata, care va presupune ca Dumnezeu sa stabileasca un vinovat prin intermediul dreptei judeacati, iar pedeapsa va fi una instanta, ocolind procedeele obisnuite care duc la plata in conditii optime a karmei.

In dimineata celei de-a treia zi afla , de la un fost maestru trecut in lumea de dincolo si devenit sfant intre timp, ce parea sa se fi intamplat.

-        Vezi tu copile, spuse el bland si cumva cu grija, Domnul a ales pe planeta noastra sa se faca nevazut, copiii sai putand doar sa il simta. Stiind totusi cat de periculos este aici pentru omenire si nedorind sa o piarda in fata raului, El l-a chemat pe matematicianul sau si l-a rugat sa creeze o lege pt planeta noastra. Si-a dorit ca atunci cand omenirea va ajunge aprope de punctul de a se lasa cucerita de rau, omenirea sa aiba posibilitatea sa-i transmita lui Dumnezeu un semnal de alarma. Matematicianul a ales ca, atunci cand 7 oameni puri ii vor cere judecata divina  lui Dumnezeu impotriva Lui, atunci se va rupe un sigiliu care va declasa “ Procesul omenirii impotriva lui Dumnezeu”

-        Si cati au cerut judecata pana acum?

Dupa o liniste teribila, vine si raspunsul: Acum cateva zile al 7-lea a cerut judecata.

-        Si ce o sa se intampla acum?

-        Nimeni nu stie.

 

 

Maestrul, putin curios, putin ingrijorat, face ce orice maestru  normal ar face in aceasta situatie: isi aprinde o tigara si rumega informatiile incercand sa-si dea seama pe cat posibil ce are sa se intample.

 

In noaptea aceea se simte scos din corpul sau de catre ingerul lui pazitor Samuel.

-        Trebuie sa iti spunem ceva important ...

 

 

Discursul Maestrului devinde din ce in ce mai inflacarat.

-De mii de ani umanitatea si-a pus sute de intrebari legate de Dumnezeu si si-a dat singura sute de raspunsuri. Toate sunt gresite ! Intrebarile existentiale ale umanitatii, nu doar legate de Divinitate, au toate un singur raspuns: iubirea.

Scopul, destinatia si motivul existentei umanitatii este iubirea. Pentru cat timp? Atata timp cat exista iubirea.

Pentru ca iubirea uneste cu Dumnezeu...

Sa nu intelegeti ca in restul timpului El nu este una cu noi, noi suntem si vom fi intodeuna parte din EL, fiindca el este tot ceea ce exista. NOI am decis sa ne ascundem de Dumnezeu si sa-i limitam implicarea in viata noastra. Si EL ne asculta .. pentru ca ne-a dat cel mai de pret dar – liberul arbitru. Umanitatea sangereaza si in suferinta ei,  il idepartaeaza si il ataca pe singurul ajutor. S-a folosit de darul sau ca sa-l nege si indeparteze pe creator, sursa energiei sale.

Ce pacat ca omenirea urla spre cer, iar leacul tuturor suferintelor este un simplu DA. Acel DA care ne leaga de creatorul nostru, care-i permite lui Dumnezeu sa ne salveze  din cele mai intunecate locuri din univers, care il lasa sa creeze rai din noi si viata noastra... care ne reintoarce in bratele sale.

V-ati inchis singuri intr-o inchisoare din care nu puteti iesi si v-ati creat in jurul vostri monstri ce nu-i puteti ucide. Nu va opriti din luptat pentru a supravietui, dar lupta vostra creaza mai multi monstri, iar cand simtiti ca nu mai aveti scapare, il blestemati pe cel ce v-a dat viata si forta.

 

Samuel il duce pe Maestru la marginea raiului, unde parea sa fie, intr-o campie intinsa, o fantana veche si ii spune: - Bea din aceasta apa si asteapta aici. El mai fusese in Rai pana atunci, fiind adus ba de un preot, ba de un sfant  trecut in nefiinta pe care il ajuta, mai apoi de unul singur, insa niciodata nu vazuse acest loc.

Putin intrigat de aspectul medieval, Maestrul bea amuzat si asteapta. Langa fantana apare o poarta care se deschide incet, emanand mai multa lumina si mai puternica decat era deja in Rai...

-        Bine ca e o poarta ca daca era o scara, ma intorceam inapoi -  spune pentru sine incet.

Paseste prin ea si aluneca intr-un  tunel luminos cu viteza gandului, simtind tot felul de trairi in acelasi timp, de la presiune la extraz, la descopunere la intregire... un vartej de emotii si sintimente.

 Dintr-o data, liniste. Pluteste intr-un spatiu imens si luminos, ca o ceata argintie prin care abia se vedea  si simte ca este una cu intregul spatiu, ca se gaseste in fiecare particica a lui, fiind in acelasi timp fix si obervand exteriorul sau. Sentimentele de pace si incantare dureaza doar cateva secunde, pana cand se simte aproape strivit de deasupra, de parca i-ar fi cazut un munte in cap. Dupa ce se dezmeticeste, prin ceata observa din ce in ce mai clar conturandu-se milioane de universuri si dimnesiuni apoi un zgomot al agitatiei din ele aproape asurzitor, dar care dupa cateva secunde se armonizeaza si incepe sa sune mai mult ca o simfonie, care se aude din ce in ce mai incet.

-        Am auzit ca vrei sa ma pedepsesti, Maestre! Te rog . Spune o voce blanda si profunda, dar care emana o forta si o autoritate care il dezarma si il dezbraca de tot ce era rau in el.

-        Cu cine vorbesc? Am mai intalnit ingeri si nu sunt impresionat... asa ca as aprecia daca ai lasa teatrul. Desi parea increzator, Maestrul era emotionat de ce se intampla, si putin temator.

Simti, apoi un val de iubire asa cum nu a mai simtit vreodata in viata lui. O iubire care il face sa uite de tot, care ii vindeca si cea mi mica rana, ii indeparteaza si cea mai mica suferinta. Echivalentul  celei mai mari bucurii din viata inmultit cu un milion... sau mai mult. Maestrului nu ii ia mult timp sa-si dea seama cu cine vorbeste.

Se trezeste dintr-o data in varful Muntelui Everest si un copil urca alrgand spre el razand, manevrand  un zmeu de hartie in aer. Voiosia copiluilui este atat de contagioasa incat isi aduce aminte cum, atunci cand era de o varsta cu baiatul, nu mai mult de 5 ani, avea un zmeu fix ca acela si era extrem de fericit cu supriza facuta de parintii lui.

-        Sper ca asa ti se pare mai dragut. Spune copilul alrgend in cerc pe langa el razand in continuare si uitandu-se la zmeul sau.

-        Cine esti?

-        Nu ma recunosti? Copilul se opreste si rade in contiuare cu gura pana la urechi. Esti amuzant, de aia te-am lasat sa explorezi linistit lumea asta spirituala, cum ii spuneti voi. Copilul se linsiteste si se aseaza in lotus. Ai trimis atatia oameni catre mine si tocmai tu nu ma recunosti?

-        De ce sunt aici?

-        Am auzit de planul tau de a ajunge pana la mine si de a ma face sa platesc. Te-am lasat... Daca cineva doreste sa ajunga la mine atat de tare, de ce sa nu-l las? Am vazut ca ai descoperit ce s-a intamplat si ca in cateva zile va fi procesul umanitatii impotriva mea.

-        Da... Maestrul era impietrit. Nu la prezenta lui Dumnezeu ci din cauza intensitatii momentului. Nu prea putea sa spuna nimic. Prezenta LUI, chiar si sub forma unui copil, nu era usor de procesat.

-        O sa am nevoie de un avocat si m-am gandit la tine. Ce spui?

-        La mine, Doamne? Total surprins Maestrul nu mai intelegea ce se intampla. De ce eu? Cum? De ce eu ? Chiar nu sunt cea mai indicata persoana sa te apare...

-        De ce? Ai facut-o in fata elevilor tai, chiar in timp ce planuiai impotriva mea...

-        Nu pot spune ca sunt cel mai mare fan...

-        Stiu, stiu... totusi in incercarea ta de „a ajunge la mine”, ai ajuns sa ma cunosti mai bine decat multi sfinti si dramul acela de iubire pe care il simti cat de cat la adresa mea este sincer. Deci, accepti?

-        Aaaaa...

-        Este ocazia ta de a ma face sa platesc. Cum spuneam ...? „ Cere si ti se va da”

-        Ce trebuie sa fac?

-        Vei tine post negru 3 zile. In cea de-a patra, la 12 noaptea, vei fi contactat. Vei primi acces la toate informatiile care sa te ajute sa intelegi si sa ma poti apara, daca asta doresti. Tot ce iti este necesar iti va fi pus la dispozitie.

-        Bine, accept.

Cunoasterea era cea mai importanta pentru Maestru. Glumea din cand in cand zicand ca daca ar fi fost Adam, ar fi mancat din mar dinainte sa apara sarpele.

In cea de-a 3-a zi de post, la ora 11:45 noaptea, Maestrul incepe sa se agite, nestiind ce urma sa se intample in ziua procesului. Isi luase raman bun de la prieteni, elevi, familie in caz ca nu se va sfarsi cu bine pt el sau umanitate, acest proces, iar acum se retrasase intr-o cabana la munte, isi facuse toate ritualurile si astepta.

La ora 12:00 apare ingerul sau pazitor si ii spune.

-        Incepand din acest moment vei avea acces la orice informatie ai nevoie, daca te vrei concentra pe cei vrei sa afli si iti vei tine 5 secunde respiratia. Tine minte ca acest acces iti este dat doar pana in momentul procesului si trebuie folosit doar in scopul de a pregati apararea Domnului. In caz ca vei folosi in alte scopuri, va trebui sa platesti conform legilor spirituale.

-        Nicio grija. Nu am decat o dorinta pana acum, daca am neclaritati de acolo, voi cere sa mi se explice.

 

Maestrul se gandise timp de 3 zile la ce ar trebui sa afle pentru a-l apara pe Dumnezeu. Renuntase cu timpul la idea de a se a-I face rau, insa ranile sale inca sangerande, cereau unpic de razbunare. In ideea de a aflat cat mai multe informatii, a decis ca cea mai buna dorinta ar fi sa ceara sa vada lumea prin ochiii lui Dumnezeu. Asa ar avea acces si la cele mai multe informatii, cele mai importante, relevante si ar putea sa-si faca si treaba in calitate de avocat.Realiza ca se afla intr-o pozitie unica si nu putea sa nu profite catusi de putin, iar daca totul se va sfarsi cu bine, va putea imaprtsi aceasta cunoastere elevilor sai.

Inchide ochii, se concentreaza pe ce doreste sa vada. Isi tine respiratia: 1, 2, 3, 4 si 5 !! Liniste!!

Simte dintr-o data o iubire imensa si incet, incet, incepe sa simta prezenta fiecarui suflet de pe planeta. Frumusetea individuala a fiecarui suflet era aproape poetica, nimic ce sa poata fi cuprins de cuvinte. Apoi simte si sufletul planetei la fel de plin de minuni si magie si tot ce este mai pur si extraordinar in lumea asta. Fiecare era ca un univers individual, explodand de culori si valuri de energii, creand in permanenta si manifestand lumi fantastice si frumuseti nebanuite, arta nemaivazuta si magie pura. Simte mai apoi cum toate acestea erau prezente in Dumnezeu, iar fiecare fiinta avea in interiorul sau un mic izvor prin care curgea din lumina lui Dumnezeu, lumina pe care o foloseau in creatia propriului Univers.

Ochiii Maestrului lacrimeaza, fiind extrem de miscat de ce simte si traieste.

Dintr-o data simte cum  in fiinte incearca sa patrunda intuneric, iar campul protector al acestora este din ce in ce mai atacat de mingi de intuneric venite de la suprafata planetei, iar unele mingi de intuneric incep sa patrunda in universurile fiintelor, atacand ce este frumos si plin de magie, distrugand si creand panica, frica, traduse in ceata gri si lichide ca smoala. Durerea este resimtita de Dumnezeu, care incearca sa trimita mai multa lumina in izvor, da lumina este acum folosita pentru a crea arme, pentru ca fiintele doresc sa se protejeze si nu stiu exact de unde provine intunericul si isi creeaza sisteme si arme de protectie intreptate inspre cei din jurul lor. Cu ca cat o fiinta creeaza mai multe arme de acest timp, El se vede nevoit cu mare tristete sa se opreasca din a trimite lumina fiintei respctive si in incercarea de a-l ajuta, trimite lumina sa creatoare sa curete intunericul din jurul ei. Dar fiinta nu mai vede decat ceata si tot ce se misca in ceata creeaza durere, iar lumina venita in ajutorul ei este de cele mai multe ori confundata cu un intrus, respinsa, atacata si amenintata. Lumina sa cauta toate metodele posibile de a ajunge la fiinte, dar ele de multe ori refuza, crezand ca durerea provocata deseori de aparitia luminii este un motiv sa creada ca lumina face rau, insa este de fapt datorata indepartarii intericului adanc infipt in interiorul universului fiintei. Iar fiintele incep sa se teama de lumina, si sa se obisnuiasca cu ceata din ce in ce mai densa. Catodata lumina reuseste sa patrunda si sa curete anumite zone, in alte cazuri negura reapare imediat la loc si asa se intampla neincetat, o lupta in ficare univwers al ficarei fiinte, unde lumina lupta din rasputeri, trimisa de Dumnezeu sa-i salveze micii artisti din mrejele intunericului. El simte fiecare tristete, suferinta, gand si face tot ce se poate pt a-i ajuta pe copiii sai, insa forta cu care ei creeaza, este si forta Lui, iar daca ei aleg sa o foloseasca impotriva luminii, acest lucru nu face decat sa creeze mai mult spatiu pentru intuneric.

Imaginile s-au derulat timp de 23 de ore, timp in care a ales cate un om si sa vada viata sa din perspectiva lui Dumenzeu, pentru a intelege cel mai bine ce se intampla.

A ales si un sfant. Acesta se deosebea de alti oameni prin faptul ca rugaciunea l-a adus mai aproape de Dumnezeu, ceea ce l-a facut sa identifice mai usor lumina si a ajuns sa aiba incredere in EL. Cand mai aparea intuneric, lumina venea si il indeparta. Sfantul folosea lumina ca sa-l iubeasca pe Dumnezeu si comuniunea creata a facut spatiu pentru Dumnezeu sa coboare in universul lui, si desi viata se derula in mod normal, vorbea cu oameni, mergea la slujbe, facea treburie zilnice, in universul sau el era cu Dumnezeu si creeau impreuna, si stateau la povesti. Iar cand sfantul dorea sa creeze ceva si era peste puterile sale, Dumnezeu il ajuta fericit si se minunau amandoi de ce crea sfantul. Catodata oamenii din jurul sau ii aduceau mult intuneric, care cateodata incepea sa-l atace si cateodata reusea, ca sfantul tot om este si perfect nu are cum sa fie, iar universul mai era distrus. Omul insa nu se ingrijora, stia ca Domnul  avea sa vina sa-l ajute sa repare si ca El incearca sa se intoarca inapoi in Universul sau.

 

Maestrul era acum pregatit.

 

-        Ce vina are Dumnezeu ca noi folosim darurile sale sa facem rau? Ce vine are el cand il hulim si il indepartam cum putem mai tare, iar apoi il acuzam si blestemam ca nu ne ajuta? Dar atunci cand ii negam existenta si ii jignim creatia? Dar atunci cand consideram ca frumosul din universul nostru este creatia noastra, doar a noastra si Dumnezeu incearca sa o distruga?

             Il acuzam pe Dumenzeu de raul din viata noastra, insa noi nu stim cine este Dumnezeu. Nu ii recunoastem lumina din interiorul nostru, nu o vedem in afara noastra. Ii folosim forta si magia in a crea arme in loc de minuni, suntem mai preocupati sa ne aparam de raul invizibil decat sa vindecam ranile care il lasa inauntrul nostru. El nu ne cere decat sa avem incredere, sa-l lasam sa ne ajute si sa intelegem ca noi si El suntem un INTREG.

Cere atat de mult?

La proces a fost prezenta intraga omenire, in Spirit. Multi dintre ei nu isi vor aduce aminte de proces, dar vor retine mesajul intr-un fel sau altul.

Dupa 1 ora, pledoaria avocatului lui Dumnezeu ia sfarsit. Probele au fost prezentate.

Maestrul impresionat de trairile sale din ultima zi, preda „armele” si iarta tot ce este de iertat. Este pregatit sa-l iubeasca pe Dumenzeu din toata inima sa, nu inainte de a-si cere iertare cu cea mai mare sinceritate de care putea da dovada. Incepand din acele momente, maestrul devenise, poate fara sa isi dea seama, acel Maestru care el visa sa devina.

Dupa pledoaria sa, apare pe scena o silueta din lumina albastra, stralucitoare care acapreaza atentia tuturor. Ingeri, oameni, demoni si alte parti neutre asculta acum hipnotizate cum fiinta spune primele cuvinte:  

-        Eu sunt Negociatorul.